Cheile Cuţilor

Publicat în Marți, 10 Iulie 2012 16:40

Sunt situate în sectorul mijlociu al văii Cuţilor, în bazinul superior al Văii Roşia, având cătunul Poniţă în aval. Numele lor vine de la denumirea locală dată pietrelor cu care se ascut cuţitele (cuţi) şi care se găsesc din plin pe această vale.
Cheile au o adâncime ce variază între 60—100 m şi adăpostesc numeroase peşteri (Peştera care Cântă, Peştera Vacii din Cheile Cuţilor, Peştera Liliecilor), izvoare carstice şi pierderi de apă. Din cei 2,1 km cât măsoară în lungime, doar circa 1,3 km formează adevăratele chei. La un moment dat, cursul de apă se angajează într-o vale tot mai adâncă, cu profil transversal în formă de V, versanţii devin tot mai verticali, iar cursul de apă începe să se piardă, în perioadele de secetă, fie la baza unor trene de grohotiş, fie în albia structurală. Adevăratul tronson de chei este drenat de un curs de apă temporar, cu un traseu meandrat străjuit de promontorii calcaroase (Stanul Gurguiat şi Piatra Lată) sau de câteva trene de grohotiş. La intrarea în satul Poniţa cheile se termină brusc, iar calcarele formează un abrupt spectaculos de peste 80 m.
Peşterile de aici nu dispun de amenajări turistice.